Pescuit la avat
TEHNICI SI STRATEGII IN DELTA DUNARII.
Text:
Malin Musatescu
O explozie la cativa metri de barca te face sa tresari instinctiv. Apoi tot canalul incepe sa fiarba. Avatii ataca frenetic obletii, insa toata aceasta convulsie de trupuri argintii nu va dura prea mult. Nu ai variante... Nici 50/50, nici Intreaba publicul si nici Suna un prieten. Aici nu vrei sa fi miliardar, aici vrei doar un avat (daca se poate peste 5 Kg) si pentru asta iti trebuie raspunsul corect la intrebarea “ce naluca alegi ?”.
APE LIMPEZI, PESTI ACTIVI, PESCUIT DE SUPRAFATA CU MICRO- VOBLERE.
Pescuitul cu lansete micro-lite si mulinete de acelasi calibru nu este un apanaj al secolului XXI. Inca din deceniul 7 al secolului trecut (ce ciudat suna) acest tip de pescuit s-a inscris in lista de preferinte a pescarilor europeni si americani. O lanseta care arunca naluci intre 1g si 5 g iti da fiori atunci cand raspunde efortului luptei cu un peste ce depaseste un kilogram. In asta consta defapt toata frumusetea ! Firele de 0,12 - 0,15 mm, stocate pe tamburul long-cast al unei mulinete minuscule si destul de serioase pentru a ascunde in ea 5-7 rulmenti fac parte din datele acestui pescuit de finete. Cu tot aspectul firav, varga micro-lite are actiune rapida si este capabila sa lucreze in parametrii scontati chiar daca aveti la capatul firului un peste de 3 - 5 Kg. Din primavara pana in toamna avatul raspunde bine la rotative, muste artificiale, shaduri (silicon), oscilante, popere si voblere. Cu cat apele au transparenta mai mare cu atat avatul se va lasa pacalit de naluci de dimensiuni mici. Naturaletea evolutiei in straturile superficiale si aspectul firesc al nalucii va determina avatul sa atace. Voblerele mici se inscriu perfect in aceste coordonate. Solzii holografici, chiar metalizati, detaliile fine ale desenului sunt elemente de atractie pentru avatii agresivi, care au o vedere remarcabila in ape transparente. Forma alungita a voblerelor trebuie sa se apropie ca alura de cea a pestilor prada cautati de avat (obleti si rosioare) iar evolutia acestor naluci va fi descrisa de vibratie marunta, plonjare limitata si flotabilitate mare, tocmai pentru a le pastra in straturile superficiale ale apei. Cele mai eficiente voblere mi s-au parut Rebel (cu varianta Mystic), Yozury si Rapala, dar nu este exclus ca si alte voblere sa dea rezultate. Calitatea principala a acestor voblere trebuie sa fie stabilitatea in curentii turbionari ai anaforelor - locuri predilecte pentru vanatorile avatilor. Un vobler care se culca pe o parte sau pleaca in deriva laterala, la o recuperare mai alerta, va insemna pentru lansetist pierdere de timp. Folosirea ochelarilor polrizanti este esentiala pentru a vizualiza atacul avatului, cat si evolutia voblerului printre nelipsitele ierburi ce plutesc in canalele Deltei. Un fir subtire de bradis va anula evolutia micului vobler care va deveni mai curand o... sperietoare trasa prin apa. In general, avatul apare de jos, apropiindu-se precaut pentru a studia virtuala victima, apoi ataca cu o volta violenta, apucand voblerul din lateral. Inteparea trebuie facuta exact in momentul in care avatul apuca naluca si revine in straturile profunde, altfel va scuipa “obletele indigest”, lasandu-va doar cu emotia atacului neasteptat. Surpinzator, muscatura avatului in apa cu vizibilitate mare nu este deloc brutala, el prinde prada cu mare acuitate, mai mult o culege. De multe ori, “muscaturile” violente (si ratarile inerente care survin) ascund atacuri false cu botul sau cu coada, avatul folosindu-se de aceasta stratagema pentru a buimaci victima pe care o va prinde ulterior fara probleme. Deaceea nu renuntati daca ratati, recuperati cu sange rece voblerul , caci sunt sanse mari ca rapitorul sa revina rapid la atacul decisiv... Recuperarea rapida, punctata cu eventuale accelerari prin ridicarea vergii, nu necesita o tehnica deosebita. Secretul consta in prezentarea nalucii exact in mijlocul atacurilor sau pe traseele pe care avatii isi pregatesc ambuscadele. Pescuitul la vedere, violenta primelor secunde de combat si drill-ul care urmeaza, solicitand la maxim echipamentul ultra-lejer, fac deliciul acestui pescuit de suprafata. Exemplarele peste 1 Kg sunt ceva comun in Delta Dunarii, cele de 2 - 3 Kg fiind surpize placute, deloc rare. Capturile de 5 - 7 Kg la capatul unui fir cu o rezistenta de maxim 2 Kg vor fi o masura a talentului si experientei lansetistului care are onoarea unei astfel de intalniri. O apa limede nu este un loc bun pentru a pescui din barca, mai ales la suprafata. Avatul, in ciuda aparentelor sinucigase, este un peste banuitor, cu o mare acuitate a simturilor. Pescuiti de pe mal, cat mai discret, avand grija sa nu aveti soarele din spate. Umbra pescarului si a vergii poate ruina chiar si sansele unei zile de pescuit care se anunta excelenta.
APE TULBURI, PESTI ACTIVI, PESCUIT DE SUPRAFATA CU POPPERE.
Avatul este - cel putin din experienta proprie - unul dintre cei mai imprevizibili rapitori. Daca ieri, sa spunem, am avut o partida fulminanta, avatii atacand voblere mici cu o frenezie intalnita poate numai la vanatorile rechinilor din recif, astazi, aceleasi voblere geniale, nu mai valoreaza mare lucru. Cateva atacuri nehotarate, sporadice si anemice ne conving ca este timpul sa punem micile naluci inapoi in cutie si sa uitam de ele pana... data viitoare. Mai este un aspect interesant : printre cei care citesc aceste randuri sunt cu siguranta destui care au asistat neputinciosi la festinul haitelor de avati, in ape care efectiv fierb, explodeaza, fie in larg, fie in mal. In toata aceasta nebunie rotativele, oscilantele, shadurile si chiar streamerele lansate cu indreptatite sperante, se intorc la pescar umile si ridicol de inutile. Am incercat astfel de momente frustrante, convins fiind ca trebuie sa existe totusi o naluca in stare sa pacaleasca vigilenta acestui peste. Cu cat apele devin mai tulburi (si mai calde) cu atat obletii isi cauta refugiul in straturile superficiale ale apei. Este momentul sa ne adaptam tehnica unui pescuit de suprafata, la vedere. Popper-ul este special conceput pentru a lucra in pelicula apei, avand forma unei palnii in partea frontala, ingustandu-se progresiv spre coada. Practic, concavitatea partii frontale confera evolutia caracteristica a acestei naluci : o improscare zgomotoasa a apei in toate directiile. Orice naluca este definita prin patru coordonate : aspect (cu ce isi propune sa semene) ; evolutie (actiunea in momentul recuperarii) ; culoare si marime. Conjugate, aspectul si evolutia unui popper te duc imediat cu gandul fie la un peste prada care incearca sa scape de urmarire sarind din apa, fie chiar la atacul unui rapitor de mici dimensiuni. Daca judecam dupa profilul popper-ului (ce aduce foarte mult cu un peste cu gura larg deschisa) inclin sa cred ca acesta este asimilat vizual de catre avat cu un confrate mai mic (furat de frenezia vanatorii), adica o tentatie irezistibila pentru rapitorul oportunist si avantajat de talie. Pentru ca popper-ul sa lucreze la parametrii doriti, trebuie jucat cu pompaje din varful vergii, sacadate si energice, cu pauze de 2-3 secunde (timp in care recuperam firul excedentar, pentru a avea un contact permanent cu naluca). Marea majoritate a atacurilor survin in repaus, cand avatul vine de jos (de sub naluca) apucand-o cu o volta energica. Pentru cei mai putin initiati in pescuitul cu naluci de suprafata, trebuie precizat ca pompajul desemneaza acea actiune din varful vergii, energica dar de scurta durata, exact atat cat ii trebuie popper-ului sa improaste apa. In nici un caz el nu trebuie tarat in pelicula ! Pozitia vergii este critica : tineti varful jos pentru a nu scoate naluca din apa in timpul trctiunii. Foarte important este si ce se intampla cu firul : acesta nu trebuie sa stea in apa. Faceti tot posibilul sa-l tineti tensionat, plecand din “gura” nalucii direct afara din apa, la un unghi de aproximativ 30 grade. Pline de interes (pentru avat) sunt si miscarile pe care le imprimati nalucii in timpul opririi din recuperare : joc lateral de mica amplitudine din varful vergii, joc ce va determina naluca sa vibreze usor, stanga - dreapta. Un element constructiv esential este ancora din coada popper-ului care este imbracata in pene (fulgi) de culoare alba sau chiar material plastic (skirt), alb, sidef, cu gliter (flakes) si irizatii metalice. Ancora cu fulgi (skirt) stabilizeaza in tractiune naluca, fiind un semnal foarte important pentru avat. Acesta un mare amator de ... ancore sau carlige camuflate de pene albe (un motiv poate fi apetenta deosebita a avatului pentru insecte si mai ales pentru fluturii albi, de varza). Primul semnal care atentia rapitorului (in cazul unui popper) este balaceala de la suprafata. Avatul inca nu vede prada dar se indreapta sursa sonora. Ajuns in apropierea nalucii, pestele percepe vizual silueta popper-ului si improscarea apei, totul semanand cu un atac in plina desfasurare. Dand dovada de un puternic simt gregar, avatul tasneste spre locul festinul pentru a se alatura ipoteticului confrate. In imediata apropiere a nalucii, penele albe ale ancorei vor deveni un stimul vizual puternic spre care va fi focalizat atacul. Practica demonstreaza ca paternurile cromatice eficiente sunt negru sau verzui pe spate, alb pe burta si argintiu (deci tipic pentru un peste-prada). Ochi cu irisul rosu si gura de aceeasi culoare, sunt paternuri clasice pentru bibanul american, dar s-au dovedit oportune si la avat (sau cel putin neutre). Dimensiunea redusa a popper-ului pentru avat se inscrie in limitele a 2-3 cm, dar dau rezultate bune si poppere mai mici, chiar de 1 cm. Indiferent insa de marime, aceste naluci sunt armate (asemenea oricarui vobler) cu doua ancore : un ventrala (in punctul de echlibru) si alta caudala. Un popper bun va pluti in repaus doar pe jumatate scufundat, usor inclinat spre spate (vezi desen). Aceasta pozitie avantajeaza declansarea evolutiei si punerea corecta pe apa, chiar de la primul pompaj. Multele ore petrecute pe malurile anaforelor din delta, studiind perioadele de acalmie si de vanatoare ale avatilor, mi-au dezvaluit caracteristici interesante ale comportamentului acestor rapitori. Ajutat de apa relativ transparenta si de ochelari polarizanti am putut avea o vedere de ansamblu a ceea ce se intampla in astfel de confluente de ape. Iata, de exemplu, mii de obleti de talie mare se tin in carduri compacte spre larg, cautand curentul la mal puietul, congregat asemenea unor nori intunecati, isi cauta hrana in apa de o schioapa, printre ierburi. Nici urma de avati. Apoi, brusc, un avat mic apare la mal atacand cu zgomot puietul. Alt atac la mal, urmeaza o avalansa de atacuri in larg. Obletii sar speriati in toate directiile. Avatii unbla in haite, grupati pe marimi. Exemplarele capitale (4-5 Kg) ataca vulcanic departe de mal, in curent. De data aceasta lucrurile au fost destul de clare : avatii, constituiti intr-un adevarat banc, hoinaresc prin canale. Decalnseaza atacul in anafor, devoreaza tot ce poate fi apucat (inclusiv voblerul Rebel aterizat miseleste in mijlocul incaierarii) si pleaca lasand in urma un anafor intors pe dos. Vor trece minute bune, poate chiar o ora, pana cand cardurile de obleti se vor reconstitui pe traseele initiale, incurajati de acalmie. In acest timp hoarde de avati -vizigoti dau lovitura in alta parte a canalului, iar nalucile produc in anaforul cu pricina tot atat cat un adidas tras prin apa. Un alt exemplu : apa scazuta si destul de tulbure. Atacuri sporadice la intervale de 10-15 minute, acoperind practic toata suprafata anaforului. Timp de o ora pescuitul la vobler, rotativa si shad nu a avut ca rezultat decat un atac timid, mai mult de control. Prima lansare a unui popper si primul avat (destul de tanar si nepriceput) ataca dupa nici doua pompaje. Interesant este ca balaceala popper-ului a starnit o intreaga avalansa de atacuri in tot anaforul, pentru cateva secunde. Incurajat, eliberez avatul si continui pescuitul. Aproape fiecare lansare avea fie atac ratat, fie captura (cel mai mic 2 Kg). Departe de a fi coincidenta, actiunea zgomotoasa a nalucii si atacul vulcanic al avatului declansa (aproape in mod reflex) terte atacuri in diferite puncte ale anaforului. Mai mult, actiunea popper-ului, atunci cand nu avea succes, determina (ca un efect de inductie la distanta) atacuri in alte zone ale anaforului. Explicatia plauzibila : slab activi si dispersati, avatii se deplasau in straturile mai profunde, urcand rar spre suprafata, pentru a culege cate un oblete. Popper-ul, prin actiunea sa auditiva si vizuala, mimand atacul, pare sa activeze rapitorii si sa declanseze reflexul de hranire (vanatoare), potentand agresivitatea avatilor. Poate sa para o simpla speculatie, insa eficienta popper-ului in situatii in care alt tip de naluca ramane neputincioasa in fata indiferentei avatilor (activi sau slabi activi) este o realitate. Poppere de succes mi s-au parut Rebel, Storm si Heddon. Nu vreau sa supralicitez piata halieutica de la noi (si asa extrem de saraca in poppere) cu nume exotice... sunt convins ca si popperele Rapala (cele mai mici) pot avea rezultate asemanatoare. O metoda de efect este si legarea pe fir a unui streamer alb , in fata popper-ului (la o distanta de 15 - 20 cm), pe o saltatoare de 9 - 10 cm. Tandemul popper-streamer simuleaza si mai evident vanatoarea avatilor : popper-ul este rapitorul care ataca zgomotos iar streamer-ul este pestisorul (prada) atacat. Apelati la aceasta montura atunci cand observati ca se inmultesc ratarile la naluca simpla. Miscarea din varga este cea descrisa la popper : pastrati pauzele si mentineti streamer-ul in apa. Pompajul nu are o regula stricta, insa este bine sa punctati traseul cu 2- 3 pompaje succesive (chiar cu un salt final) si apoi respectati cele 2-3 secunde de pauza. Feriti-va de evolutii liniare, stereotipe - rupeti ritmul, inscriindu-va intr-o prezentare cat mai naturala a nalucii. Atacul este violent si va ia de cele mai multe ori pe nepregatite... apucati sa vedeti volta pestelui, apa explodeaza si frana bobinei incepe sa dea drumul la cativa metri de fir... Contrar celor afirmate prin diverse carti si reviste, avatul mare (peste 2 Kg) lupta aprig si stie sa faca din curent un aliat pretios. Firul subtire si echipamentul micro reclama un minciog, in genul celor folosite la pastrav. Varga, de putere Ultra Lite si actiune Fast vor satisface pe deplin necesitatea folosirii unor fire mono de 0,15, dandu-va astfel posibilitatea sa lansati si sa manuiti eficient o naluca de mici dimensiuni, pastrand in acelasi timp un control permanent (pentru o intepare eficienta). Cele mai bune momente de pescuit sunt cele din timpul rasaritului sau apusului, insa si la amiaza pot fi adevarate show-uri, cu mentiunea ca soarele puternic jeneaza avatii, micsorandu-le precizia atacului.
APE TULBURI, PESTI SLAB ACTIVI, PESCUIT INTRE APE SI IN PROFUNZIME CU SHAD.
Delta Dunarii este, fara indoiala, paradisul pescarilor plecati in cautarea avatilor. Fluctuatiile de nivel cat si diversitatea tipurilor de ape (ghiol-canal-japse-Dunare) pune la incercare imaginatia lansetistului care este obligat sa isi adapteze tehnicile si strategiile pretentiilor acestui peste oportunist. Acolo unde este prada, acolo vom gasi si avatii. La suprafata sau in profunzime, in apa limpede sau tulbure, in larg sau la maluri, in apa stagnanta sau in curent, avatul se simte bine si este apt sa atace fara gres cardurile de pestisori. Exploziile la suprafata apei nu sunt insa dovezi exclusive ale ambuscadelor avatilor. Aceste izbucniri zgomotoase sunt doar finalul unor “drame” ce se intampla fie intre ape, fie in profunzime. Un anafor cu apa adanca, limpede sau tulbure, in care avatii ataca agresiv, la suprafata, orice nalucire mai mult sau mai putin zgomotoasa, este locul ideal sa va testati popperele sau micro-voblerele. Dar ce se intampla atunci cand avatii nu sunt foarte agresivi, apa este tulbure, iar atacurile la suprafata razlete ? Aveam sa constat, la o confluenta de canale, unde apa limpede (venita din ghiol) se aduna cu cea tulbure (venita din Dunare), ca voblerele si popperele in care mi-am pus atatea sperante nu sunt intotdeauna miraculoase. Temperatura apei aproape de disconfort (25 C - 27 C), Dunare in scadere accentuata si ceva braconaj electric (la lumina lunii) nu creaza premizele unei zile de succes. Totusi, atacurile - rare, este drept - ca avatii inca se mai hranesc, si fac lucrul acesta chiar exemplare de exceptie. Tentatie mare pentru pescar, deziluzie pe masura. Nici un atac in apa limpede (doar urmariri circumspecte) si doua capturi nesemnificative in apa tulbure. Faptul ca sonarul mi-a dezvaluit exstenta in anafor a stratificarii termice a apei (termoclin) la un metru de albie, adancimi de 4-5 m, prag abrupt si pesti masati la marginea acestui prag, m-a indreptatit sa aleg un shad fusiform, alb-sidefiu, de 8 cm. Tatonarea albiei, saltari scurte ale shadului si opriri in recuperare, au fost tehnici care au reusit sa aduca primii salai. Cateva atacuri brutale, in profunzime, mi-au trezit primele banuieli, confirmate rapid de un atac decisiv pe cadere, intre ape. Avatul - 2,5 Kg - venit la shad, i-a lasat pe salaii din adancuri fara obiectul muncii. Accidentul s-a transformat in coincidenta atunci cand un alt avat, mai mare decat primul, s-a agatat in jig, chiar cand shadul a aterizat in apa. Dupa doi salai respectabili adusi la barca din prag, mi-au atras atentia cateva atacuri de exceptie pe mijlocul canalului. Lansez chiar in zona de conflict, am doua atacuri fulgeratoare la suprafata, ratez lamentabil, opresc mulinarea, shadul plonjeaza spre adanc. Dupa nici un metru de coborare vine decanul de varsta al haitei de avati, apucand ferm shadul, fugind din frana cu 10 m de fir. Nici o sansa sa-l scap. Peste 3 Kg. Schimb jigul, apeland la unul lejer, schimb culoarea shadului cu cenusiu-sidefiu si incewrc sa uit de salai. Recuperare lenta, joc in zig-zag pe verticala din varful vergii, la suprafata. Avatii ataca, rateaza, se agata... Un adevarat spectacol, care - ca orice spectacol - se si termina. Revin lsa jig greu, la prag, la salai. Un lat avat, luat chiar de pe fund (5 m, in gropan !) ma face sa pendulez intre jigul lejer si cel greu, intre avati si salai. Jigul lejer permite jucarea jigului intre ape sau la suprafata cu o recuperare lenta, iar plonjarea catre adanc, atunci cand stopati, este mai mult o plutire descendenta catre adanc, dand ragaz avatului sa repereze tinta si sa o loveasca. Recuperarile rapide ar fi singura sansa de a tine un jig greu in straturile superficiale. Traseul va fi mai mult liniar, iar firul va fi permanent tensionat. Avatii vor rata frecvent o astfel de naluca, neavand timp pentru a focaliza atacul, mai ales in apa tulbure. Chiar daca va reusi performanta sa loveasca jigul, tensiunea firului va crea un contact prea dur cu naluca iar avatul o va rejecta instantaneu. Traseul in zig-zag, in masa apei, cu viteza redusa, constituie cea mai potrivita evolutie. Prezentarea nalucii in apa foarte mica de la mal si tararea shadului in malul fin de aici, sunt elemente de succes atunci cand avatii organizeaza ambuscade in apa de o schioapa. Shadul nu este o naluca gandita special pentru pescuitul la suprafata sau intre ape. Cu toate acestea, el poate fi adaptat acestui tip de pescuit, atunci cand avatul este lipsit de agresivitate si refuza naluci cu vibratie mai mare.
