Text: Sorin Dragoi
Foto: Calle Bredberg
Grafica: Marian Leonida
Varga,
snur, musca... Un sistem ternar perfect. Manevrat de o mâna priceputa,
artificiala va pluti imponderabil spre locul unde subconstient simtim
ca s-ar afla rapitorul. In capatul forfacului un Black Gnat minuscul pluteste liber atâtând
instinctul primar al "umbrei" dintre ape.
Pescuitul cu musca artificiala este la limita dintre limbajul academic
si arta lansarilor. Numai ca echipamentul si tehnicile desprinse din regulile
clasice se vor confrunta pe malul râurilor cu situatii atipice.
Adaptarile si simplificarile scot de multe ori pescarul din sistemul de
valori si definitii prestabilite, demonstrând ca in pescuitul cu
musca inca mai este loc pentru imaginatie. Si de ce nu, pentru alegerea
solutiilor simple si eficace.
Asa s-a intâmplat si in 1985 când in confruntarea elitei la
Campionatul Mondial de pescuit cu musca artificiala ierarhiile traditionale
au fost rasturnate, echipa Poloniei cucerind laurii. Ruleta poloneza,
metoda popularizata de ei, total antagonica la ceea ce insemna pâna
atunci imbinarea procedeelor de casting, apropiere si selectie se rezuma
la un simplu pescuit in apropiere.
Sunt zile in care salmonidele isi cauta hrana la suprafata
dar in general activitatea de hranire are loc la adâncime. Pe parcursul
râului pestii au zone preferate, determinate de eventualele particularitati
ale albiei, in care acestia isi pot conserva cât mai mult energia
sau astepta hrana. Pentru un debit constant al râului aceste locuri
sunt cam aceleasi doar absenta hranei facându-i pe pastravi sau
lipani sa caute alte zone. Daca pastravul este un peste solitar, lipanii
se aduna in cârduri preferând suvoaiele. Exemplarele mai mari
ocupa de obicei o pozitie mai adânca asteptând hrana in marginile
din capatul torentului. Zonele mai putin adânci, intinsurile cu
fund pietros sunt preferate de lipanii de dimensiuni mici. Alegând
musca artificiala uscata corecta este relativ simplu sa-i pacalim. Putem
pescui in apropiere, lipanii nu se sperie de prezenta noastra sau de zbaterea
semenului prins. Bine-nteles ca nici nu trebuie sa exageram...
Mult mai complicata este abordarea locurilor adânci.
Aici lipanii nu se vor ridica sa culeaga musca prezentata de noi in filmul
apei. Poate efortul consumat pentru a invinge curentul relativ rapid este
mai mare decât cantitatea de energie pe care o poate câstiga
culegând musca de pe suprafata apei... Ori poate ca nici macar nu
a avut timp sa vada efemera de deasupra...
Chiar pescuind clasic cu o nimfa se pare ca nici de data asta victoria
nu va fi de partea noastra. Lansând in amonte nimfa aceasta nu are
timpul necesar sa se scufunde la adâncimea dorita. Ea va fi curând
tractata de firul de musca intins pe suprafata apei, actionând la
cel mult doua palme de suprafata. O nimfa lestata va fi foarte greu, daca
nu imposibil, de lansat la distanta cu un echipament de clasa medie. Gândind
din punct de vedere al pescarului purist se pare ca nu am avea nici o
solutie, poate decât folosirea unui echipament prea greu.
|
Ruleta poloneza frapeaza prin simplitatea tehnicii folosite.
Snurul nu mai are nici o insemnatate din punct de vedere al lansarii si
nici nu trebuie lasat sa atinga apa. Mai mult, forfacul folosit nu trebuie
neaparat sa fie construit din segmente descrescatoare, putându-se
reduce doar la un singur tronson de monofilament.
Metoda utilizeaza de obicei doua-trei nimfe lestate dar in timpul verii
pentru un nivel mai scazut al apei poate fi folosita si una singura. Mustele
artificiale pot fi imitatii de plecoptere ( Stone Fly), larve de tricoptere
sau mici crustacee ( Gammarus). Lestarea lor trebuie sa fie destul de
mare fiind indicat sa avem o diversitate cât mai mare de greutati
pentru alegerea artificialei principale montate in vârful forfacului
sau pe prima saltatoare. Important este sa se atinga adâncimea dorita
intr-un timp foarte scurt pentru a explora o zona cât mai larga.
Râul se abordeaza perpendicular lansând in apropiere, in amonte,
la cel mult inca o lungime de "varga". Coborâm usor vârful
vergii astfel incât nimfa sa ajunga in apropierea substratului si
apoi o tractam cu o viteza putin mai mare decât viteza curentului
de la adâncimea respectiva. Odata ce mustele au ajuns in dreptul
nostru reluam lansarea in amonte printr-o aruncare lobata, cu bratul intins.
Putem insista exact in acelasi loc sau lansam putin oblic pentru a acoperi
in final o arie mai mare. O varga lunga, de 2.70-3.00 metri, ceva mai
rapida, ne va avantaja atât in controlul firului cât si in
sesizarea muscaturilor.
Metoda se poate aplica cu succes si in ape de adâncime mica dar
foarte rapide unde de asemenea este aproape imposibil de a prezenta corect
o artificiala uscata.
Pescarii cehi folosesc si ei o tehnica asemanatoare cu diferenta ca mustele
se lasa sa coboare pâna in aval. Sesizarea muscaturii se face urmarind
snurul de musca care de data aceasta este lasat sa coboare putin sub nivelul 
apei.
In aval majoritatea atacurilor au loc in momentul driftului final când
dupa intinderea firului mustele vor avea o traiectorie ascendenta.
Putem combina ambele metode in functie de configuratia râului si
de populatia piscicola din zona respectiva. Daca pentru lipan putem pescui
relativ usor in aval, pentru pastrav abordarea "poloneza" este
mult mai indicata.
Constructia forfacului
|
Pentru o schimbare rapida a mustelor de pe saltatori pescarii
polonezi au imaginat o legatura tip "vârtej". Musca artificiala
poate fi gata legata cu un tronson de circa 20 cm de monofilament care
are intr-un capat o bucla "dubla", rigida. Forfacul principal
are un nod opritor la circa 50 cm de capat. Montând saltatoarea
deasupra nodului opritor aceasta se va putea roti impiedicând eventuala
rasucire in jurul forfacului. Musca principala, cea care "urmareste"
structura apei poate fi legata si pe saltatoare. Putem astfel schimba
mult mai rapid o musca cu alta astfel incât sa evolueze corect la
adâncimea dorita. In schimb musca din capatul forfacului trebuie
sa fie un model de emerger flotant pentru a nu se agata de substrat.
Folosirea prea frecventa a acestui stil are dezavantajul de a deveni prea
distructiv pentru peste, ducand, prin diminuarea fondului piscicol, la
ineficacicatea lui prin lipsa subiectului. Mai mult, va conduce cu timpul
la ingustarea tehnicilor pescarului care va avea tendinta sa se restrânga
doar la o singura metoda.
Ruleta poloneza a fost dezvoltata de pescarii specializati in pescuitul
lipanului, aflati intr-o permanenta cautare de noi metode. Aceasta a fost
posibila prin cunoasterea aprofundata a biologiei lipanului si a comportamentului
de hranire.
Datorita eficientei maxime a acestui stil de pescuit, râurile poloneze
cu lipani au devenit relativ rapid secatuite -paradoxal! - chiar de catre
pescarii sportivi. Daca in prezent aceste râuri si-au refacut
populatia piscicola pescarii polonezi au dat dovada de etica si au parasit
metodele facile si evident productive. Exemplul polonez prin care pescari
experimentati au constientizat ca prin metode eficiente ce tin de pescuitul
recreational pot fi amenintate populatii intregi de salmonide pe anumite
cursuri de ape are in aparenta putina legatura cu ceea ce se intâmpla
la noi in tara. Spun asta deoarece râurile din România se
confrunta mai degraba cu presiunea exercitata de braconaj si poluare decât
presiunea venita din partea pescuitului recreational. Va atrag atentia
totusi ca exista si astazi, printre cei care se definesc pescari "sportivi",
multi aderenti ai carabetilor, râmelor, icrelor si altor momeli
naturale…
