Text si foto: Malin Musatescu
Sa presupunem ca sunteti pe un rau, intrat in apa pana la sold, pentru a lansa un popper in mijlocul ambuscadei avatilor. Incepeti recuperarea, accelerand din varful vergii. Popperul improasca apa cu zgomot, apoi stopati, recuperand lent firul pentru a-l tensiona (mentinand controlul asupra nalucii).
Curentul duce in deriva popperul, un pompaj scurt si din
nou apa este improscata zgomotos. O pata argintie se insinueaza sub naluca,
o sesizati si imprimati nalucii un tremur usor din varful vergii. Ancora
cu pene albe pulseaza in ritmul tractiunii si o explozie violenta face
sa dispara naluca intr-un vartej neasteptat. Avatul plonjeaza rapid in
straturile profunde ale apei, luand constant firul de pe bobina.
Sunteti la a treia lansare si raspunsul avatului nu s-a lasat asteptat
prea mult. Probabil ca lucrul acesta s-ar fi intamplat si daca ati fi
lansat o rotativa sau vobler, deoarece astazi avatii sunt foarte activi,
dovedind o selectivitate redusa a raspunsului. Fenomenul, pe care americanii
il denumesc feeding frenzy (hranire frenetica), este descris si
la rechini. Scafandrii din apele tropicale stiu ca este extrem de periculos
sa fi in preajma rechinilor, atunci cand acestia sunt cuprinsi subit de
furia hranirii. Comportamentul absolut imprevizibil al acestor pradatori
subacvatici demonstreaza ca sunt tentati sa apuce orice silueta in miscare,
reducand selectivitatea raspunsului la minim.
Obletii atacati de avati au rupt randurile sub presiunea ambuscadei. Tintele
incep sa se separe, atacurile frenetice dand senzatia ca succesiunea identificarilor
nu mai are prea multa importanta. Identificarea hranei survine simultan
cu identificarea tintei, iar preluarea apelului este realizata aproape
neconditionat. Popperul este de fapt un scafandru... ghinionist, aflat
in preajma rechinilor frenetici. Timpul scurs ca apelul nalucii sa fie
preluat de avat este dependent doar de distanta la care naluca evolueaza
fata de pradator si de gradul in care acesta este ocupat cu capturarea
altor obleti de pe traseu. In timpul drillului, avatul agatat in ancora
va regurgita probabil prada anterioara, datorita stresului luptei.
Momentele de activitate intensa dispar la fel de subit cum apar. Pescarul
are la dispozitie putin timp si este nevoit sa exploateze la maxim fiecare
minut scurs. In aceste momente de gratie, avatii sunt atat de preocupati
de decimarea prazii incat nici nu baga de seama ca, in valtoarea atacurilor,
se lovesc de picioarele pescarului. Spectacolul la care asistati si care
nu de multe ori are si marinimia de a fi interactiv, este un exemplu edificator
al comportamentului predatorial la pesti. Acest comportament complex este
o rezultanta a conexiunilor ce se stabilesc intre activitati ca vanatoarea
si apararea, avand la baza mecanisme neuro-fiziologice.
Hranire
Senzatia de foame determina avatul sa caute si sa gaseasca hrana (obleti). Odata depistata hrana, pradatorul va trebui sa o captureze. Derularea capturarii pe traseul atacului si contactului direct cu prada, conduce in final spre inghitirea prazii, ca necesitate dictata de activitatea aparatului digestiv. Avatul va repeta aceasta derulare de termeni pana cand va dispare senzatia de foame.
Aparare
Pe parcursul hranirii avatul va avea o anumita stare
de alerta care va fi indreptata asupra pericolelor adiacente, dar si asupra
prazii in sine. Daca pericolele adiacente determina ajustari de comportament
fara echivoc, pericolul care vine dinspre prada are un acord mult mai
fin. Cazurile in care avatii cuprinsi de frenezie in hranire, nu sunt
intotdeauna insotite de o selectivitate minima a raspunsului. Zilele in
care naluca nu este luata in seama de avatii dezlantuiti, fac parte din
experienta frustranta a oricarui pescar de spinning.
Pestele rapitor, spre deosebire de mamiferele pradatoare, are un comportament
predatorial particular. Ce poate determina avatul sa resimta teama fata
de un oblete mult inferior ca talie? Nu trebuie uitat ca pestii rapitori
dulcicoli nu sant pradatori absoluti . La randul lor, avatul, stiuca sau
pastravul, pot deveni prada. Pentru a ajunge la dimensiuni impresionante,
acesti pesti au nevoie de timp, iar aceasta lupta pentru supravietuire
se bazeaza pe eficienta strategiilor de aparare, dintre care selectivitatea
hranirii are un rol central.
Imaginati-va acum, ca sunteti in una din acele zile in care o parte dintre
avati se apropie de popper, il studiaza pentru o fractiune de secunda,
apoi dispar grabiti in adancuri. Alti avati, preiau apelul nalucii, insa
se razgandesc in ultimul moment, anuland atacul exact in momentul contactului
(atac fals). Toate aceste exemple subliniaza comportamentul dual, ofensiv-defensiv,
al pestilor rapitori fata de prada naturala in general si fata de naluca
in mod particular. Starea de alerta determina pestele sa-si construiasca
strategia de hranire prin identificari secventiale (tinta-prada-hrana).
Mici nepotriviri ale acestor identificari fata de definitia prestabilita
a prazii, nu vor permite nalucii sa i substituie si vor anula atacul pestelui
rapitor.
Vanatoare
Apetenta este un termen vehiculat frecvent in terminologia halieutica
si este asimilata dispozitiei pestilor de a accepta nalucile. Apetenta
determina un anumit prag de perceptie, descriind astfel nivelul de acceptanta
in domeniul intensitatii prin care naluca stimuleaza simturile pestelui.
Apetenta si pragul de perceptie stau la baza initierii comportamentului
de vanatoare care continua printr-o confidenta conjucturala fata de hrana,
extrem de importanta in spinning. De exemplu, confidenta avatului in popperul
pe care tocmai l-a capturat, prelungeste contactul cu naluca si ii permite
pescarului o intepare cat mai eficienta.
Intre apetenta, prag de perceptie si agresivitate se stabileste un mecanism
de ajustare bazat pe proportionalitate. Mai explicit, o apetenta redusa
va fi tradusa in activitatea senzoriala a pestelui printr-un prag de perceptie
scazut (acceptanta numai pentru niveluri scazute de stimulare). Un peste
rapitor cu o apetenta redusa si un prag de perceptie scazut va fi un peste
slab-agresiv, sau chiar apatic fata de naluci.
Agresivitatea sau non-agresivitatea pestelui rapitor fata de naluca este
usor de interpretat din amplitudinea raspunsului pe care acesta il transmite
pescarului. Tipul si taria ìmuscaturiiî resimtite in varga
de pescar la primele 2-3 capturi sunt suficiente pentru a oferi informatii
despre agresivitatea pestilor din zona. Cunoscand agresivitatea, pescarului
ii va fi usor sa determine apetenta pestilor in acea zi si va putea sa
ia decizii corecte, legate de modificarea intensitatii stimulilor pe care
ii poseda naluca (dimensiune, culoare, turbulenta, viteza, traseu etc.),
in acordanta cu pragul de perceptie al pestilor.
Mecanisme neuro-fiziologice
Apararea, hranirea si vanatoarea sunt caracteristici
comportamentale vizibile, sau altfel spus - efecte. Cauza aparitiei acestor
coordonate comportamentale rezida din activitatea celulara si este legata
de necesarul energetic pentru mentinerea functiilor vitale. Activitatea
celulara se inscrie intr-o ecuatie cu trei parametri energetici importanti
: cerinta, consum si conservare.
Celulele construiesc structuri cu o arhitectura caracteristica (organismul)
a carui activitate este masurabila prin rata metabolismului (asimilatie
- dezasimilatie). Pestele, ca organism, este cu atat mai activ cu cat
are o rata metabolica mai ridicata (asimilatie superioara dezasimilatiei).
Avatii din exemplul nostru sunt activi si agresivi datorita unui metabolism
intensificat. Lucrul acesta implica vanatori prelungite, posibile numai
printr-o activitate senzoriala amplificata corespunzator. Activitatea
pradatorului de explorare intensa atrage dupa sine o activitate cerebrala
crescuta. Vanatoarea intersecteaza pestele cu o cantitate mare de stimuli
ce vor trebui identificati. Pentru fiecare identificare, creierul pestelui
va elabora o decizie. Un numar mare de inlantuiri decizionale va genera
un numar direct proportinal de analize finale si de raspunsuri. Avatul
care a atacat eruptiv popperul jucat in pelicula apei, a facut acelasi
lucru cu un numar destul de mare de obleti in acea dimineata. Daca nu
a facut inca acest lucru si va rata popperul, va avea sansa sa o faca
in continuare. Chiar si eliberarea avatului capturat si repus nevatamat
in apa, are probabilitate mare sa duca la continuarea hranirii in acea
zi (in functie de stresul capturarii).
Scaderea ratei metabolice va diminua activitatea de explorare si in final
gradul in care este solicitat creierul pestelui in activitatea de indentificare.
Cu cat aceasta solicitare este mai rarefiata, cu atat selectivitatea raspunsului
creste. Prin comparatie, o solicitare marita de identificare, obliga creierul
(pentru a fi eficient) sa reduca selectivitatea raspunsului. Fenomenul
este normal, deoarece o selectivitate mare a raspunsului implica o activitate
cerebrala mai complexa si dilata atat timpul de decizie cat si timpul
necesar analizei finale. Pentru pescar, un peste activ si agresiv pare
a fi decis si mai putin pretentios fata de detaliile nalucii. Definitia
construita de pescar pentru pestele cu care se confrunta, vine de fapt
din violenta cu care resimte raspunsul in varga. Acelasi lucru transpare
si din timpul scurs intre lansarea apelului (popperul) si aparitia raspunsului.