Pescuit la somon in Suedia

Pescuitul la somon
Text: Petru Dima

In lunile de iarna, societatile de telefoane din Scandinavia cistiga lunar cantitati enorme de bani pe seama pescarilor. De ce? Noptile sint lungi iar pescarii de somon stau in fata menghinei si leaga muste, citesc reviste si carti de specialitate, sint pe internet si corespondeaza cu prieteni noi sau vechi, iar toate aceste noutati trebuiesc discutate cu prieteni din gasca de pescuit. Nu stiu care este situatia la alti dar in familia mea, sotia si copii se bucura in mod deosebit cind eu i-mi incep sezonul de pescuit in pragul primaverii. Doar asa mai pot si ei sa telefoneze unde au nevoie. Altfel stau zilnic cel putin 2-3 h la telefon cu prietenii de pescuit.

Pescarul de somon modern, a hotarit sa se specializeze pe acest tip de pescuit nu din cauza ca este o metoda de pescuit efectiva ci dimpotriva. Somonul, cind isi incepe migratia in apele dulci ale riurilor, in conformitate cu una din teorille existente, inceteaza sa se hraneasca. Daca aceasta teorie este adevarata atunci de ce totusi ”musca” la muste artificiale, voblere, blinchere si momeli naturale? La aceasta intrebare sint multi cei ce au incercat sa dea un raspuns categoric. Unii sint de parere ca ”muscatura” se datoreaza agresivitatii din perioada de reproductie, altii ca se datoreaza instinctului de a se hranii in apa dulce ramas din perioada anterioara primei migratii in apele sarate ale marilor si oceanelor. Nici una din teoriile existente nu a fost confirmata in practica 100%. Dar un lucru este sigur: - Nimeni nu este in posesia uni raspuns sigur la aceasta intrebare. Tocmai aceasta nesiguranta face ca pescuitul la somon sa fie interesant. De cite ori nu s-a intimplat ca riul sa clocoteasca de peste (exagerez) si indiferent de ce fel de musca i sa servit somonului acesta a refuzat sa-si arate interesul. Zile si citeodata saptamini de pescuit intensiv au ramas fara resultat. Mai ales in perioade de seceta, cind nivelul apelor scad sub cotele normale, sansa de a intra in contact cu pestele se micsoreaza considerabil. O scimbare in situatia meteorologica, aparitia unui front de joasa presiune urmata de o ploaie furtunoasa de vara, poate declansa dintr-o data interesul somonilor pentru tot ce se misca in jurul lor. Muscaturile se tin in lant iar moralul pescarilor creste direct proportional cu numarul rapoartelor de peste prins. Regula si conditia Nr 1 a pescuitul la somon este: Sa fi pe locul potrivit, la timpul potrivit, cu musca potrivita si pescuitul la somon nu reprezinta nici o problema.

Pescuitul la somon, in zilele nostre, este o pasiune costisitoare. Bete, fire, cirlige, echipament, scule si materiale de legat muste, carti, reviste si pescuitul in sine costa o gramada de bani. I-mi aduc aminte cu placer de ziua in care dupa saptamini de asteptare, in sfirsit mi-a sosit prin posta primul bat de pescuit la somon: Shimano Twin Power 15”. Firul plutitor era deja pe mulineta Leda Magnum iar nerabdarea ma facut sa ies pe iarba din fata casei pentru a-mi incerca noua achizitie. Citeva miscari alternative inainte si inapoi si firul aluneca gratios prin inelele batului. ” In fine ma pot intitula pescar de somon” gindesc eu fara sa realizez sau sa banuiesc ca vor trece trei ani pina in momentul in care voi reusi sa pun mina pe coada unui somon.
Am marele noroc ca riul ce imparte orasul in doua, la inceputul veri este invadat de somoni. I-mi trebuiesc 10 minute sa ajung de acasa pina la locul preferat de pescuit.

”Este o dimineata linistita de primavara. Pomi sint infloriti, pasarile cinta printre crengile copacilor iar intensitatea luminii crestea pe masura ce soarele se apropia de linia orizontului. In lumina difuza, ( ceasul arata ora 3,30) ma apropii cu batul pregatit de ”atac”, de marginea apei. Ma asez si incerc sa ma concentrez la ceea ce am de facut. Salcii batrine au crengile raspindite in toate directiile de-a lungul apei. Trebuie sa fi total concentrat in momentul aruncari, daca vrei sa pescuiesti si nu sa te catari prin copaci in intentia de a-ti recupera musca la care ai lucrat 3 ore in iarna trecuta. Deodata suprafata apei este strpunsa de ”ceva” si valuri mici se imprastie in toate directile. Privirea se fixeaza pe locul in care acestea au fost initiate. Creierul lucreaza la maxim si informatiile apar ca pe banda rulanta. In aval de locul cu pricina, la numai doi metri de malul opus, se afla la o adincime de doi, trei metri sub apa, un bolovan de o dimensiune considerabila. Exact in fata lui, somoni ce forteaza caderea de apa aflata in aval, obisnuiesc sa se odihneasca. Pentru prima oara in sezonul ce a inceput, vad o miscare in apa. Productia de andrenalina creste marcant in urmatoarele secunde, iar muschi incep sa tremure. In conditii asemanatoare, in sezoanele anterioare de pescuit, mustele se incapatinau sa aterizeze printre crengile copacilor, opus vointei mele. Trebuie sa fac ceva ca organismul sa aibe timp sa se linisteasca. Scot termometrul din buzunarul vestei de pescuit si masor temperatura apei. 12^oC! Scimb musca neagra ”Red but” pe care o legasem anterior cu una de culore orange, GP Special. Primele raze de soare apar pe malul opus. Cu mina stinga trag firul de pe mulineta LOOP 3W si ma pregatesc sa fac prima aruncare. Au trecut 10 minute de la prima observatie de miscare in apa, timp in care am reusit sa-mi recapat controlul. Cu fiecare aruncare ma apropii de piatra de pe malul opus. Firul scufundator Nr III transporta musca printre curentii apei dinspre malul opus catre malul pe care ma aflu. ”Oare este un somon sau un pastrav de mare?”. ”Sau poate este o stiuca, ca ulitma data …” dar nu apuc sa-mi termin gindul ca firul imi aluneca printre degete si simt muscatura. Bratul drept se ridica fulgerator deasupra capului administrind impunsatura. Una, duoa, trei zmucituri puternice imi confirma ca la capatul firului se afla un somon. Intr-o expozie de picaturi de apa si raze de soare reflectate in toate directiile, pestele sare la o jumatate de metru deasupra apei. Imaginea mi se fixeaza pe retina ochilor si rapid creerul o analizeaza. Somon, 8-10 kg. Oaaauuu!!! Andrenalina isi face din nou aparitia si intregul organism vibraza. Miinile si piciorele tremura necontrolat. Pestele se arunca spre caderea de apa din aval. Firul imi arde buricele degetelor. Pun mina stinga pe mulineta si o blochez. ”Indiferent de ce se poate intimpla nu trebuie sa-i permit sa-si dea drumul dincolo de caderea de apa”. Ecoul cuvintelor rasuna ca timpanele dintr-o orchestra simfonica. Batul se inconvoaie la maxim si cu un efort deosebit, la limita de rezistenta a forfagului de 0,40, reusec sa-l opresc. Incep frenetic sa recuperez backinggul si ma indrept cit se poate de repede spre locul in care somonul sa plasat in spatele unui bolovan pe ”malul meu”. Printre radacinile de pe mal si crengile din aer, ma strecor anevoios in josul apei. Pastrez contactul cu somonul dar slabesc presiunea asupra firului. Ma opresc in spatele pestelui si incep sa maresc presiunea din nou. Somonul raspunde cu o noua saritura acrobatica deasupra apei repezindusa in sus riului cu o forta de neinchipuit. Firul taie apa cu un fluierat pe o frecventa inalta. 10, 20, 30, 40, 50 de metri si in sfirsit se opreste din nou. Rasuflu usurat simtind cum transpiratia mi se scurge pe spate de-a lungul coloanei vertebrale. In mijlocul bataliei pe viata si moarte, i-mi recapat controlul si simt ca balanta victoriei se inclina de partea mea. Cresc presiunea exercitata asupra pestelui si prin miscari repetate ale batului, inainte si inapoi, recuperez metru dupa metru de baching. Pestele da primele semne de oboseala. Sub presiunea batului se ridica la suprafata apei si i-l vad cum inoata disperat in toate directiile. Incet, pas cu pas, ma departez de marginea apei fara sa recuperez un centimetru de fir. Somonul se strecoara printre pietrele de la mal cu miscari undulatoare, avind spatele cu aripa dorsala deasupra apei. Simte pietrisul de pe fundul apei si in disperare incearca prin miscari convulsive sa se indrepte din nou spre locurile mai adinci ale riului. Puterile lau parasit iar acidul lactic produs in tot timpul bataliei ii paralizeaza muschi. In apa de o palma, somonul cu capul indrreptat spre mal, se inclina pe o parte si continua sa bata ritmic cu coada. Solzi arginti se raspindesc in apa, sclipind in razele soarelui de diminaeta. Dintr-o data coada inceteaza sa mai bata, doar operculele isi continua miscarea ritmica. Ma indrept spre el, ma aplec si in sfirsit mina stinga apuca coada. Il ridic pe mal si-l depun in iarba prospata. Pentru un moment ezit. Gindul de ai da drumul ma tenteaza mai mult decit cel de al pastra. Dar in acelasi timp acest peste reprezinta primul somon pe care am resusit sa-l scot pe mal. De data asta incalc promisiunea facuta mie insami de a aplica in pescuitl meu metoda ”Catch & Relees”. Cu regret, apuc o piatra si cu doua, trei lovituri la baza craniului il trimit in ”paradisul” pestilor. Musca legata pe un cirlig dublu sta perfect infipta in coltul guri. Cu ajutorul unui cleste chirurgical o scot din gura somonului, tai forfagul si o plasez pe marginea sepci de pescuit. Si-a facut datoria cu virf si indesat. Ma uit la ceas; au trecut circa 40-45 de minute intensive din viata mea care cu aceasta ocazie a luat o intorsatura asteptata de atita amar de timp. In sfirsit pot dovedi in mod concret ca am prins un somon cu ustensile de pescuit la musca artificiala.”

Dar oare acesta este motivul ca sezon dupa sezon pescuiesc la somon. Rspunsul este negativ. Frumusetea pescuitului la somon, reprezinta pentru mine, in principal, posibilitatea de a face parte din traditia pescuitului cu musca artificiala dupa aceasta specie exceptionala de peste. Momentul muscaturii este momentul culminant pentru mine. Ceea ce urmeaza este un proces mai mul sau mai putin dorit. A lua viata unei creaturi nu este ceva ce mi se pare incarcat de glorie. De la aceasta intilnire cu primul meu ”somon prins”, au trecut multi ani dar inca nici in ziua de astazi nu am uitat simtamintul de regret ce sa cuibarit in sulfet odat cu moartea pestelui. Dupa acest peste au mai fost si alti ce au facut cunostinta cu virful ascutit al cirligelor mele, dar peste 90% si-au recapatat libertatea. Va asigur, cu mina pe inima, ca nici odata nu am regretat ca am pus in libertate un somon. Ci din potriva, simtamintul ca si eu la rindul meu contribui cu ceva ca si baietii mei sa poata trai intensitatea momentului in lupta cu somonul salbatic, ma face sa dorm linistit. Ciclul natural trebuie protejat. Intrerupindul nu facem decit sa micsoram sansele de supravietuire a increngaturii respective de peste. Cu citi mai multi dintre ei reusesc sa-si depuna icrele, cu atit mai mult cresc sansele de supravietuire a speciei. Iar noi pescarii sportivi putem, cu fruntea ridicata, s inminam stafeta mai departe generatiilor ce vor urma dupa noi.